Parohia Moscu (Tg.Bujor)

[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentul forumului · Căutare · RSS ]
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Forum » Test category » Nelămuriri şi sfaturi duhovniceşti » Banii- necesitate sau viciu? (imprumutul)
Banii- necesitate sau viciu?
marianData: Joi, 13-Iun-13, 16:52:48 | Mesaj # 1
Locotenent
Grup: Utilizatori
Mesaje: 52
Premii: 1
Reputaţie: 0
Status: Neconectat
hristos s a inaltat parinte ionut...va adresez intrebari dupa cum imi vin in minte si va multumesc tare mult pentru disponibilitate...din pacate in ziua de azi nevoia de bani face ca multi sa imprumute bani de unde gasesc...nu de putine ori din pacate nu pot inapoia suma si de aici probleme care pot merge pina la omor...care trebuie sa fie atitudinea crestinului fata de imprumut sau in general ajutorarea semenilor?pe de o parte unii au mai mult decit le trebuie si deci ar putea ajuta dar din teama de a nu primi banii inapoi ezita uneori iar pe de alta parte cei ce n au si ar dori ca cineva milostiv sa le sara in ajutor...sa nu uitam ca in societatea de azi din pacate banul dicteaza cam totul desi n ar trebui...doamne ajuta!
 
AdministratorData: Vineri, 13-Iun-14, 21:55:21 | Mesaj # 2
Sergent
Grup: Administratori
Mesaje: 25
Premii: 0
Reputaţie: 1
Status: Neconectat
Suntem cu toții conștienți că în societatea contemporană banii au un cuvânt foarte important de spus, iar ierarhizarea este influențată de această realitate. Știți foarte bine că înțelepciunea populară a sintetizat următoarea afirmație: "Banii sunt ochii necuratului". Pornind de la acest aspect doresc să subliniez că banii nu au fost creați de Dumnezeu, ci sunt o plăsmuire umană, pentru a ușura schimbul de produse. Mi-ar place să începem discuția pe această temă pornind de la cuvintele Mântuitorului: "Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu". (Matei XXII, 21; Marcu XII, 17; Luca XX, 25; Romani XIII, 7). Prin aceasta am reușit să disociem clar faptul că pentru un creștin banii nu trebuie să fie o piedică și nici lipsa lor un neajuns. Această temă este extrem de complexă, având foarte multe aspecte care trebuiesc discutate și cred că, cu puțină răbdare vom reuși să aflăm foarte multe lucruri noi și interesante desprinse din textul Sfintei Scripturi.
Societatea contemporană se confruntă astăzi cu un mare flagel: consumismul. Oamenii sunt îndemnați să caute lucruri cât mai diverse, să-și satisfacă cele mai neînsemnate pofte și dorințe, să râvnească spre lux și, de ce nu, să lucreze cât mai puțin, alocând tot mai mult timp distracțiilor și timpului liber. Pentru toate acestea însă trebuiesc bani. Omul de rând al zilelor noastre nu mai este capabil să producă cât ar vrea să cheltuie. Și așa încep să apară problemele... nu mai discernem între necesitate și moft. Pe zi ce trece se înmulțesc numărul oamenilor și al familiilor care se zbat în pragul unei sărăcii lucii, confruntându-se cu problemele majore legate de necesitățile zilnice: hrană, apă, îmbrăcăminte. Acestea sunt persoanele care ar trebui să reprezinte o prioritate pentru toate comunitățile umane, de pretutindeni. Pentru aceștia nu există termenul de "împrumut" ci acela de "filantropie" (din limba greacă: fileo= a iubi; antropos=om; ceea ce duce spre ideea de manifestare a iubirii față de semenii nevoiași care au nevoie de ajutor). Pe aceștia trebuie să-i ajutăm, oferindu-le din prisosul nostru, fără a ne gândi că trebuie să ni se întoarcă înapoi (uneori și cu dobândă chiar).
Mă întrebați care trebuie să fie atitudinea creștinului în astfel de situații, iar eu nu vă ofer un răspuns personal ci cuvintele Mântuitorului Hristos: "Celui care cere de la tine dă-i și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine nu-ți întoarce fața ta" (Matei V,42) sau "
Și dacă dați cu împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii le dau cu împrumut păcătoșilor ca să primească înapoi întocmai" (Luca VI, 34).
Pentru că ați adus în discuție această temă vă propun următoarea dezbatere: Cum vedeți dumneavoastră bogăția? Care sunt caracteristicile acesteia? 
 
marianData: Marţi, 13-Iun-18, 14:04:48 | Mesaj # 3
Locotenent
Grup: Utilizatori
Mesaje: 52
Premii: 1
Reputaţie: 0
Status: Neconectat
ziua buna...am scris un raspuns mai lung dar nu s ainregistrat pe site din cauza codului gresit...in orice discutie e important sa
stim daca persoanele implicate se raprteaza la acelasi punct de referinta in
cazul nostru biblia si credinta crestina...altfel din start parerile
difera...ideea de baza este ca degeaba am eu de ajuns daca cei de linga mine se
zbat in neajunsuri nu pot fi bogat sufleteste...dar ce inseamna sa ai de
ajuns?...ori poti sa explici cuiva sa dea ajutor fara a se astepta sa l primeasca
inapoi in ziua de azi?aceste teme isca mari discutii in familii si uneori duc
la ruperea lor...a ajuta pe cineva chiar daca familia nu te aproba desi tu stii
ca e bine ce faci ori sa faci cum zice familia si sa lipsesti pe careva de ce
are nevoie...uneori poate pe buna dreptate unii refuza sa ajute mai ales pe
cineva care a mai fost ajutat dar care fie ca nu i pasa, fie ca nu are, fie ca
nu vrea sa inapoieze ajutorul primit...ca sa nu mai zic ca e aproape imposibil
sa convingi pe cineva sa ajute fara sa astepte inapoi ce a dat...personal mi as
dori sa am puterea de a ajuta pe toti din jur si astfel sa fie armonie
deplina...asta inseamna adevarata bogatie ca prin munca ta sa ti obtii cele
necesare traiului dar sa si daruiesti celor din jur in masura posibilitatilor...abia
atunci ma simt implinit sufleteste si acest sentiment numai de la dumnezeu
vine...e adevarat ca sint unii care fac din asta o profesie gen cersetoria dar
dumnezeu vede si judeca tot...tu fa bine si frumos si esti bogat...poti fi
milionar si sa fii sarac in sinea ta si invers sarac material dar nepretuit
moral...sint convins ca dumnezeu da fiecaruia dupa credinta sa si mi vine in
minte una din pildele legate de omul cu 1 talant care lenes fiind l a pierdut
si a fost pedepsit in vreme ce cel cu 10 talanti muncind pentru sine si cei din
jur a fost recompensat...ca sa nu mai zic ca nu singuri agonisim ci cu voia
celui de sus asadar trebuie sa facem parte de acolo si cu cei nejutorati din
varii motive...in ziua de azi banul e pus inaintea omului si asta ne va duce la
pierzare...insusi isus a zis sa nu ne ingrijim de ziua de maine ci sa cautam
imparatia lui dumnezeu prin credinta si fapta si tatal ceresc stie ce avem
nevoie fiecare...citi pot crede asta?sint convins ca intr o zi voi muri si in
cel mai bun caz ce am eu revine urmasilor dar in rest nu mi ajuta la nimic...sa
duc o viata in ascultare de poruncile lui dumnezeu, sa muncesc pentru familia
mea dar sa si fac parte celor in nevoi in masura posibilului ca sa traim in
armonie cu semenii si dumnezeu asta consider eu a fi bogatie...daca toata lumea
ar gindi asa ar fi ceva.,,,astfel banul in loc sa ne bucure mai mult ne subjuga
pina la pierzanie uneori...sursa tuturor relelor e lipsa sau slaba ori eronata credinta
in dumnezeu…lasind bogatia materiala la o parte cred ca un om bogat este acela
care crede, marturiseste si face ce zice isus in viata de zi cu zi in masura
limitelor omenesti…un astfel de om nu va considera niciodata banul mai presus
de semeni sau fata de creator si va sti cum sa I administreze…nu e usor de
indeplinit dar avem un aliat de nadejde in persoana celui ce ne a facut e de
ajuns doar sa ne punem nadejdea in el…ce poate face biserica sa indeplineasca
aceste lucruri?dar fiecare individ?rugaciunea tatal nostru exprima ce inseamna
sa fii bogat dar ramine ca fiecare s o rosteasca din suflet si va fi bine…doamne
ajuta!
 
Forum » Test category » Nelămuriri şi sfaturi duhovniceşti » Banii- necesitate sau viciu? (imprumutul)
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Căutare: