Parohia Moscu (Tg.Bujor)

[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentul forumului · Căutare · RSS ]
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Forum » Test category » Nelămuriri şi sfaturi duhovniceşti » Avortul sau dreptul la viață! (avortul)
Avortul sau dreptul la viață!
marianData: Sâmbătă, 13-Iun-08, 15:42:02 | Mesaj # 1
Locotenent
Grup: Utilizatori
Mesaje: 52
Premii: 1
Reputaţie: 0
Status: Neconectat
ziua buna parinte ionut...as dori sa merg mai departe si sa va intreb despre avort din perspectiva biblica...nu exista mentionari despre acest pacat in scripturi desi daca consideram fatul ca avind viata cum personal sint convins ca asa e atunci avortul inseamna crima premediata...se petrece un adevarat genocid la scara planetara legat de avort din pacate...altii insa considera ca abia dupa ce se naste un copil din acel punct se poate zice ca e o fiinta cu drepturi depline...dumneavoastra ce credeti?in plus considerati ca ar trebui reintrodusa pedeapsa cu moartea pentru crime premeditate si dovedite cu martori asa cum prevede biblia?...va multumesc si doamne ajuta!
 
AdministratorData: Duminică, 13-Iun-09, 21:04:04 | Mesaj # 2
Sergent
Grup: Administratori
Mesaje: 25
Premii: 0
Reputaţie: 1
Status: Neconectat
Morala creștină cataloghează avortul între păcatele strigătoare la cer, constituind o crimă cu premeditare, săvârșită fie în cadrul familiei sau în afara ei. Din nefericire păcatul acesta în conteporaneitate a devenit o stare ne normalitate iar săvârșirea lui nu mai aduce uneori nici măcar simple mustrări de conștiință pentru cei ce le săvârșesc.
La momentul facerii omului Dumnezeu i-a dat această poruncă: "Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți" (Facere I, 28), ca o binecuvântare primordială a familiei. Mergând pe a est principiu, în perioada Vechiului Testament, familiile care nu aveau copiii erau considerate a blestemate de Dumnezeu, ca o pedeapsă pentru faptul că au mâniat pe Dumnezeu (a se vedea de exemplu Ieremia XX, 18). În Noul Testament se menționează: "femeia se va mântui prin naștere de prunci", făcându-re o strânsă relaționare între zămislirea unui prunc și moștenirea vieții veșnice.
Concepția creștină despre om este aceea că el este alcătuit din trup și suflet, iar trupul nu este anterior în existență sufletului, și nici sufletul nu există dinainte de formarea trupului, ci acestea coexistă simultan, din aceeași clipă. În consecință, omul este ființă întreagă și completă încă din faza embrionară.
În ceea ce privește atitudinea bisericii pentru cei ce săvârșesc acest păcat al uciderii propriilor prunci cu bună știință, menționăm canonul 2 al Sfântului Vasile cel Mare spune clar că cei ce folosesc metode avortive sunt ucigași, atât cei ce le dau, cât și cei ce le iau. Aceeași atitudine o regăsim și în Canonul 21 al Sinodului de la Ancira, Canonul 91 a Sinodului de la Trulan sau canonul 33 al Sfântului Ioan Postitorul.
Așadar, avortul, un flagel mondial, promovat din ce în ce mai mult de societatea contemporană a cărei moralitate se diminuează semnificativ pe zi ce trece, este clar o crimă premeditată asupra unui om deplin, lipsit de apărare, pentru care cei responsabili vor da seama, dacă nu în față lumii, cu siguranță în fața lui Dumnezeu, Cel căruia nu i se poate ascunde nimic.
În ceea ce privește introducerea pedepsei capitale pot spune doar că Mântuitorul Hristos a fost un propovăduitor al iertării, al milostivirii și al vieții. Un creștin adevărat nu poate dori moartea nimănui, indiferent de moralitatea acestuia. Nu suntem noi puși judecători peste ceilalți, ci trebuie să fim conștienți că fiecare dintre noi avem neajunsurile și lipsurile noastre, iar de vrea să arunce cineva cu piatra mai întâi trebuie să se cerceteze pe sine și de se va găsi fără de prihană atunci va putea face ce va vrea cu ceilalți. Spre deosebire de perioada Vechiului Testament în care pedeapsa cu moarte era o normalitate, odată cu întruparea Mântuitorului Hristos viziunea s-a schimbat radical:  "Aţi auzit că s'a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjmaşul tău; dar Eu vă spun Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Că dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare vameşii nu fac și ei la  fel? Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgânii nu fac şi ei tot aşa? Drept aceea, fiţi voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!" (Matei V, 43-48)
.
 
marianData: Marţi, 13-Iun-11, 20:18:33 | Mesaj # 3
Locotenent
Grup: Utilizatori
Mesaje: 52
Premii: 1
Reputaţie: 0
Status: Neconectat
seara buna din nou parinte ionut...va multumesc frumos de raspunsurile mereu bine documentate...va intrebam din perspectiva bibliei caci celelelate confesiuni crestine si noi ortodocsii avem in comun doar sfintele scripturi unanim recunoscute de toti crestinii...a da raspuns din sfintii parinti ar putea sa nu aiba relevanta pentru alte confesiuni crestine care ar putea contracara zicind ca odata ce nu se specifica clar in biblie daca o fapta e pacat ori ba atunci nici un om oricine ar fi el nu poate afirma acest lucru...de fapt din cite inteleg eu de aici si separarea in biserica crestina-reguli umane puse pe acelasi nivel sau mai sus ca importanta decit biblia care este comuna si singura care este de netagaduit si care ne ar putea uni...legat de pedeapsa cu moartea ce solutie ati da pentru cei ce ucid cu intentie?ce ati recomanda celor ce au savirsit avort sau ucigasilor ca reabilitare?dar pentru un criminal cu singe rece care nici pe departe nu regreta fapta comisa?cum sa se comporte familia victimei uciderii fata de ucigas?cum sa constientizam societatea ca astfel de actiuni aduc atingeri din cele mai grave lumii in care traim daca nu prin constringere si pedeapsa?care pacat e mai greu avortul sau iciderea cu intentie a unui om?personal sint convins ca atit avortul cit si uciderea cu intentie sint fapte deosebit de grave care trebuiesc pedepsite pe masura...doamne ajuta!

ps-am promisiuni de la un prieten ca se va alatura discutiei noastre curind...
 
AdministratorData: Marţi, 13-Iun-11, 23:54:43 | Mesaj # 4
Sergent
Grup: Administratori
Mesaje: 25
Premii: 0
Reputaţie: 1
Status: Neconectat
Pe zi ce trece observ că sunteți ca un burete dornic de a absoarbe cât mai mult, și asta mă bucură nespus de mult, dar, în același timp, bucuria ar fi deplină dacă acest dialog ar începe să parcurgă lungul drum de la minte la inimă, adică să nu încercăm să pătrundem doar cu mintea adevărurile divine, ci să ne lăsăm cuprinși de energiile necreate ale lui Dumnezeu pentru a ne călăuzi mai mult spre simțire decât spre rațiune, să transformăm searbăda noastră filosofie în trăire autentică.
Spuneați că "biblia este singura de netăgăduit și care ne-ar putea uni". Sunt de acord cu dumneavoastră că e de netăgăduit, dar, de-a lungul timpului s-a dovedit a fi o grea piatră de încercare pentru creștini. În primul rând vreau să subliniez câteva aspecte foarte importante:
1. Mântuitorul Iisus Hristos nu a lăsat scris nimic, nici măcar o scrisoare, ci întreaga învățătură creștină a transmis-o Apostolilor Săi prin viu grai. Și asta nu pentru că Apostolii ar fi fost inculți sau neștiutori de carte, căci Sfântul Apostol Luca, spre exemplu era medic de profesie... Învățăturile lui Dumnezeu s-au dat acestora prin cuvânt. "La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul Dumnezeu era. Acesta era dintru început la Dumnezeu și toate printr-Însul s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din cele ce s-au făcut" (Ioan I, 1-3).
2. Canonul cărților Noului Testament a fost alcătuit ulterior, fiind alcătuit din scrieri ocazionale ale Sfinților Apostoli, care nu au avut ca scop cristalizarea și păstrarea integrală a învățăturilor Mântuitorului, ci au folosit la corijarea și întărirea unor comunități creștine care se confruntau cu diverse probleme specifice. Nu trebuie uitat faptul că prima Evanghelie a fost scrisă la aproape 30 de ani de la Învierea Mântuitorului, iar ultima carte a Noului Testament, a fost alcătuită aproape de anul 100 d. Hr. În perioada anterioară scrierii acestora întreaga învățătură a Mântuitorului a fost transmisă prin viu grai.
3. "Sunt încă şi multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s-ar fi scris una câte una, socotesc că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris" spune Sfântul Ioan Evanghelistul (Ioan XXI, 25), ceea ce înseamnă că Sfânta Scriptură nu a cuprins în Sine întreaga propovăduire a Mântuitorului Hristos pe o perioadă de trei ani și jumătate.
În concluzie, Sfânta Scriptură reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, așezat în scris prin insuflarea Duhului Sfânt și prin mâna autorilor respectivi, însă nu cuprinde în sine răspunsurile la toate întrebările noastre. Sfânta Tradiție a Bisericii este ceea care completează învățăturile Sfintei Scripturi. Ce este Sfânta Tradiție? Învățătura transmisă prin viu grai din perioada Apostolilor și până astăzi. Nu trebuie să uităm că scrisul a luat amploare abia în veacul al XV-lea, odată cu înființarea tiparului, dar timp de cincisprezece veacuri creștinismul a biruit toate piedicile care i-au stat înainte doar prin transmiterea din generație în generație, prin viu grai.
 
AdministratorData: Miercuri, 13-Iun-12, 00:01:05 | Mesaj # 5
Sergent
Grup: Administratori
Mesaje: 25
Premii: 0
Reputaţie: 1
Status: Neconectat
Mergând mai departe, doresc să vă răspund la  întrebarea dumneavoastră: ce ar trebui să facem cu acei care nu au nici un fel de remușcări atunci când fac răul, iar pentru asta mă întorc la momentul judecății Mântuitorului Hristos. Probabil că vă aduceți aminte de Baraba! Da! Tâlharul și ucigașul care a fost grațiat de Pilat la Paștile evreiesc! Cum l-a pedepsit Mântuitorul Hristos? De ce nu a fost răstignit el? Pentru că Dumnezeu i-a oferit o nouă șansă: l-a iertat, și, conform tradiției bisericii acesta a fost primul martor al Învierii Mântuitorului, devenind astfel un înfocat  propovăduitor al creștinismului și suferind moarte martirică pentru mărturia lui.
Subliniez încă o dată: noi, oamenii, nu avem puterea și discernământul necesar pentru a cântări și judeca faptele sau atitudinea cuiva! Singurul în măsură să facă acest lucru este Dumnezeu! Nu stă în puterea noastră să decidem asupra vieții sau a morții cuiva! Noi avem datoria de a ne jertfi, de a primi necazurile și neajunsurile celorlalți și ale vieții având credința că nu vom fi trecuți niciodată cu vederea de Dumnezeu! "Fraților, chiar de va cădea cineva în vreo greșeală, voi, cei duhovnicești, îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți ca să nu cazi și tu în ispită" (Galateni VI, 1) Chiar dacă cel ce face rău nu vrea să se reabiliteze și să îndrepte răutatea lui, noi nu îl putem constrânge, ci va primi pedeapsă pentru tot ceea ce face! Credeți oare că Dumnezeu este neputincios și nu vrea să facă dreptate și e nevoie să intervenim noi în actul justițiar? Nici pe departe! Nu uitați că cea mai mare pedeapsă a răutății omului este veșnicia, iar cea mai mare răsplată a bunătății cuiva este tot veșnicia, dar pentru unii petrecută în suferință, iar pentru ceilalți în comuniune desăvârșită cu divinitatea! "Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume" (Galateni VI, 14). În consecință, pedeapsa omenească este una subiectivă și de cele mai multe ori ineficientă, pe când pedeapsa lui Dumnezeu este una dreaptă și obiectivă. Ce ne rămâne de făcut: "Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii“ (Ioan XIII, 34-35).
 
marianData: Joi, 13-Iun-13, 16:05:24 | Mesaj # 6
Locotenent
Grup: Utilizatori
Mesaje: 52
Premii: 1
Reputaţie: 0
Status: Neconectat
hristos s a inaltat...am vazut poze de la biserica de la moscu pe siteul primarului si mi au placut asadar sincere felicitari...tineretea e de multe ori benefica cred eu in ciuda a ce vedem azi in jurul nostru...legat de pedeapsa asa cred si eu ca doar dumnezeu judeca insa concret in viata aceasta pare ca statul si poate si biserica nu sint capabile sa administreze fapele umane ce afecteaza pe cei din jur...efectul e ca generatiile ce vin vor considera ca avortul ori omorul sau homsexualismul ori pedofilia etc sint lucruri firesti de vreme ce nimeni nu ia masuri de contracarare...si atunci ce sanse au cei ce vin dupa noi la indreptare?...va multumesc frumos din nou si doamne ajuta!
 
Forum » Test category » Nelămuriri şi sfaturi duhovniceşti » Avortul sau dreptul la viață! (avortul)
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Căutare: